Pădurea este ceea ce ne ține pe noi în viață,este ceea ce ne împrospătează sângele de dac din venele noastre.
Pădurea este moștenirea noastră de la strămoșii noștri
Pădurile defrişateMă obligă să susţin,Codrul cu românu-i fratePrecum Abel cu Cain!
Protejarea pădurilor reprezinta un element-cheie în criza climatica. Studiile efectuate de Greenpeace au determinat ca despăduririle din zonele tropicale sunt responsabile pentru aproximativ 20% din cantitatea de emisii de gaze cu efect de sera, plasând Indonezia și Brazilia, tarile în care exista suprafețe mari de astfel de păduri și în care defrișările sunt constante și masive, pe locurile 3 și, respectiv, 4 în topul statelor cu cele mai mari emisii de gaze cu efect de sera din lume, după SUA și China, adevăratele polua oare. In plus, pădurea reprezinta cel mai complex ecosistem de pe Terra, este casa a numeroase specii de plante și de animale; este un lucru unic pe pământ și fără de care omenirea nu poate supraviețui.
Problema defrișărilor în România este cat se poate de alarmanta, caci pădurile sunt exploatate peste orice limita și într-un ritm mult prea rapid. Dacă, pana la sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul României era acoperit în proporție de 80% cu păduri, în prezent a ajuns sa acopere doar un sfert din suprafața tarii, România situându-se sub media europeana de 30%. Pe durata anului 2007 s-a estimat o suprafața de aproape 1.000 hectare de pădure distrusa ilegal, iar în urma retrocedărilor terenurilor împădurite din perioada 1994-2004 au fost rase de pe suprafața pământului în jur de 30.000 de hectare, proprietarii acționând la tăierea pădurilor imediat după ce au intrat în posesia terenurilor. Motivele defrișării nu sunt însa nici multe, nici întemeiate, acestea fiind, în general, dorința proprietarilor terenurilor de a-și construi aici case, utilizarea lemnului în industrie sau extinderea suprafețelor agricole.
Printre numeroasele întrebuințări pe care omul le-a găsit lemnului se afla și prelucrarea acestuia pentru obținerea hârtiei. Pe plan mondial, materialul lemnos este folosit în proporție de 17% pentru fabricarea hârtiei. Dar, pentru aceasta, trebuie tăiat un număr semnificativ de copaci, astfel pentru producerea unei tone de hârtie obișnuita sunt necesari 20 de copaci, pentru a obține o tona de hârtie de imprimanta sunt necesari 24 de copaci, iar pentru o tona de hârtie de ziar sunt tăiați 12 copaci. Deși în multe zone unde se fac defrișări se replantează puieți, acestora le trebuie intre 30 și 50 de ani pentru a ajunge la maturitate și a-și pune în aplicare funcțiile atât de prețioase pentru celelalte elemente ale mediului, inclusiv pentru om.
Se poate considera drept un prim pas pentru salvarea pădurilor reciclarea hârtiei, un subiect despre care se vorbește din ce în ce mai mult în rândul cetățenilor. Prin reciclarea maculaturii se pot reduce semnificativ defrișările executate în scopul obținerii hârtiei, spre exemplu prin reciclarea unei tone de deșeuri de hârtie se salvează 17 copaci. In plus, se economisesc 30.000 de litri de apa, se folosește intre 28% și 80% mai putina energie electrica fata de fabricarea hârtiei obișnuite, se eliberează cu 27 de kilograme mai puține substanțe poluante în atmosfera și se eliberează aproximativ 2,5 m3 din spațiul destinat depozitarii deșeurilor.
Pasul decisiv însa îl au actorii principali în problema defrișărilor, și anume companiile forestiere care executa tăierile, proprietarii terenurilor împădurite și mai ales ocolele silvice, Garda de Mediu, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Aceștia sunt primii care trebuie sa conștientizeze problema și consecințele grave ale defrișărilor și sa-și concentreze atenția asupra salvării
naturii și sa acționeze imediat.
